Protejat: This is all about …

Preambul: a fost scris pe bucati, in zile diferite dar le-am pus cap la cap pentru acum. Ziua se termina cu „[]”

Hello Ada ..
.. si merci ca ai ajuns aici. Dupa felul in care m-ai evitat in ultima vreme, este prea putin probabil sa iti fi spus lucrurile astea in mod direct, asa cum as fi vrut.
Nu prea stiu cu ce sa incep, ca totusi sa aibe o (oarecare) logica si cred ca punctul de plecare ar fi momentul in care am plecat de la tine, la Priseaca.

Nu stiu daca a fost noroc sau ghinion pentru unul din noi, faptul ca Bibi a venit si ca a trebuit sa deviez discutia, si nu, nu a fost ceva aruncat la misto, faza cu vecinul care vroia un caine dar cred ca a fost mai bine. Anyway, te-am vazut ca stateai incordata, gata de lupta; dar nu de-asta am venit, chiar daca „lupta” nu era intre noi. Fiecare avem lupta noastra dar „sa te bagi sub patura, nu inseamna sa te feresti de cutremur”. Intotdeauna am fost cat se poate de cinstit si deschis cu tine, si cand ti-am spus ceva, a fost aproape ca si cum mi-as fi spus mie, fara ocolisuri si fara „diplomatie”. Nu stiu cat de bine sau de rau a fost insa mi se pare mai mult decat corect fata de mine, fata de tine, fata de ce a fost, fata de amandoi.
Ti-ai gasit un argument destul de neplacut, cu care sa imi dai mereu peste bot, argument care nu este atat de stabil si puternic pe cat crezi. Eu nu am stat sa iti explic mai multe, ca sa nu cad in derizoriu si sa crezi ca te imbarlig sau ca as cauta scuze. Corect, asta este adevarul vizibil si te agati de el de fiecare data cand vrei sa imi dai o palma. Ce nu stii tu, este ca pentru mine este egal fix cu zero, pentru ca in esenta, vorbim de o formalitate si de un pact; nimic mai mult. Sentimental, daca ar exista NUMAI 1% din ce exista pentru tine, atunci da, ai putea spune ca reprezinta o piedica. Daca s-ar fi intamplat sa fie in discutie acum intelegerea respectiva, iti garantez ca lucrurile ar fi fost cu totul altfel. Acum 1 an nu imi inchipuiam sa apara soarele si pe strada mea, motiv pentru care am acceptat compromisul desi ideea era stabilita, actele erau facute, ramanand doar sa o rezolvam dpdv juridic.
Fiecare a trecut in anii astia prin atatea; si bune si rele insa in ceea ce ma priveste, inca nu s-a gasit nimeni care sa ma ‘scurtcircuiteze’ in felul in care ai facut-o tu. Indiferent daca recunosti sau nu, daca inseamna ceva sau nu, starea este aceeasi. Ai facut vreodata ‘diving’, ca sa poti intelege sentimentul  ? Sa simti ca explodezi (due to pressure). Daca ai ocazia in viata, fa-o, si adu-ti aminte de ce ti-am zis… Cam asa ma simt cand ma gandesc la tine, si nu e doar odata pe zi cand se intampla asta…. Nu stiu daca ‘din pacate‘ sau ‘din fericire‘ dar cert este ca se intampla.
Mai stiu si ca esti o ‘dura’ de felul tau, principiala si rebela dar la fel de bine stiu ca sub duritatea afisata si intretinuta, exista ‘ceva’. Been there, saw that 🙂 Si tu, cand ai venit acasa, chiar daca au trecut ani de zile, tot ai tinut minte strazi, locuri, cladiri, persoane and so on… Cam asa e si la mine cand te-am (re)vazut: nu era ceva nou sau teama de necunoscut, ci sentimentul ala de ‘finally at home’.
Taria de caracter ti-am apreciat-o intotdeauna si intr-adevar, este ceva ce te defineste numai ca, atunci cand o aplici si asupra mea, nu mi se pare tocmai corect si firesc. Nu cred ca poti spune ca vreodata m-am luptat cu tine (against) si daca vreodata se cere, o sa lupt alaturi de tine. Mda, daca nu este ceva necunoscut, ma bucur ca se confirma.
Stii ce ? Azi, cand ma uitam la tine si m-ai intrebat ce vreau, imi venea sa ma aplec peste bar, sa iti prind fata cu o palma, si sa te sarut, dupa care, sa inchid ochii si sa astept sa vad daca ma trezesc cu ceva in cap sau nu, deschizand un ochi 🙂
Marea mea problema este ca nu cumva, din sentimente curate si puternice, sa ciobesc legatura dintre noi. Crezi sau nu, mie chiar imi pasa, si nu imi este indiferent nimic din ce s-a intamplat, ce se intampla, si ce se va intampla pe viitor. Chiar daca imi spui ca nu va exista niciun fel de ‘viitor’, eu iti confirm ca te inseli. Uneori lumea este atat de mica incat nu iti vine sa crezi, iar uneori atat de mare, incat si pe 100 metri patrati nu te poti gasi cu celalalt.

De multe ori am stat si m-am gandit, ce dracului s-a intamplat de nu am ramas impreuna si oricat m-as chinui, pur si simplu nu imi aduc aminte insa cauza nu sunt eu, garantat.

Alchimia asta, chiar si asa, la distanta cum a fost pe vremea aia, nu am avut-o pana acum desi poate as fi vrut, si mereu a fost un reper, un punct de referinta sau model de comparatie . Perfectiunea nu exista si nici nu o caut! Fiecare are stolul lui de pasari insa „cu rabdarea, treci si marea”. Parca asa se spune, nu ?
Daca stau si ma gandesc, in ceea ce ma priveste, cred ca stau catusi de putin bine la capitolul rabdare desi, cred ca difera in functie de timpul de asteptat. Ca idee, daca mi-ai spune ca „maine plecam 3 zile undeva”, chiar daca pare ridicol, nu stiu ce as face ca sa treaca timpul. As fi in stare sa conduc cateva ore, sa alerg sau poate sa beau 2-3-4 pahare de ceva si sa ma culc, numai sa treaca timpul fara sa imi dau seama. Ok, nu este cazul de „maine…” si ai spune ca peste 2 sau 3 ani toate s-ar transpune in realitati, si ca atat va trebui sa astept, ca si pret platit, iti dai seama ca m-as apuca de meditat „Zen style”, ca sa fac fata.
Din pacate nu am cum sa pun totul pe hartie intr-o singura zi pentru ca vin multe din spate, de-a valma, naturi si stari diferite; cu cat scriu mai mult, cu atat oftez mai des si raman uitandu-ma la nimic, fara punct fix. O sa pun pauza acum si reiau zilele astea. Poate maine, poate poimaine… nu stiu ce si cum.[]
well … here I am again ..
Starea nu e tocmai buna dar partea plina a paharului este mai importanta si mai reala decat cea goala, unde nu este nimic. M-am trezit cu noaptea in cap, cu un sentiment destul de straniu. Nu prin prisma intamplarii, ci prin senzatia avuta cand mi-am dat seama ca o parte din ce era in vis, era aproape de realitate. Inca sunt in dubii daca sa iti povestesc ce si cum, ca sa nu razi de mine sau mai urat, sa crezi ca mi s-a defectat calculatorul de bord si incepe sa mi se intrerupa imaginea …. Pana la urma, oricare ar fi felul in care percepi asta, nu a fost o chestie gandita ca intr-un scenariu de film. Pe scurt, nu stiu cum, dar eram undeva la mare, plimbandu-ne prin apa, dar tinand o distanta fizica intre noi, desi amandoi am fi vrut sa ne fi tinut de mana.

Weird, indeed.. Cred ca era undeva pe la 8-9 seara, ca era aproape de apus, si undeva pe la sfarsitul lui August, ca nu era nici caldura aia de iti frige talpile cand mergi prin nisip. Ma rog .. ne plimbam, povesteam, spuneam tot felul de bazaconii (radeai des si zgomotos) pana cand am ajuns langa o gramada de stanci si am zis sa facem pauza. M-am trantit cu fundul in nisip si m-am sprijinit de stanca, uitandu-ma la tine mijind ochii pentru ca aveai soarele in spate. Te-am vazut ca erai stanjenita si nu stiai cum sa reactionezi: sa stai la 2-3 metri de mine, jucandu-te cu picioarele prin apa sau sa te asezi langa mine.. Cum ma uitam asa, cu un ochi, am intins mainile catre tine, ca un „vino” mut dar in secunda 1, te-ai facut ca nu vezi. Pana la urma ai ridicat privirea din apa si te-ai uitat la mine; se facuse prea liniste. Ai stat in cumpana cateva secunde, dupa care ai inceput sa zambesti si ai venit la mine….. Ne-am prins de maini, te-ai asezat in genunchi in fata mea, te-am tras spre mine, si te-am pupat. Am zis ‘pupat’ nu ‘sarutat’! Yeapp.. am vazut cum te-ai aprins in obraji si ai lasat ochii in jos. Te-am intors cu spatele la mine si te-am inconjurat dupa mijloc, tinandu-ne de maini. Am oftat adanc, am dat capul pe spate sprijinindu-l de stanca, m-am uitat in larg si nu se auzea decat marea cand se lovea de pietre.. Mi s-a umplut sufletul de o stare de fericire, de nici 10 XTC sau joints nu ar fi avut vreodata cum sa ma aduca in felul asta, si incepusera sa imi tremure pleoapele; totul se deforma… Dadeam in plans. Zambind.
Ce a fost nasol in asta? Exact, NIMIC! Partea urata a fost ca m-am trezit confuz, si nu imi dadeam seama de ce vad totul in ceata in jur. Cand am terminat de analizat situatia, mi-am dat seama de ce: Visasem. Umeazeala din ochi era reala in schimb … M-am trezit si eram ofticat la maxim pentru asta. As fi vrut sa dau rewind 20 secunde si sa nu ma fi trezit.. Never.
Ridicol?! Ah da? De ce? Doar pentru faptul ca ‘unele lume’ mai ‘are’ inima capabila de asa ceva ? Chiar daca viata e o jungla, pana si acolo mai exista luminisuri unde mai patrunde lumina si mai rasare cate o floare pe ici, pe colo; deci ? Still ridiculous? Evident, nu m-a mai luat somnul si nici nu am putut sa ma abtin sa iti spun ca ma gandesc la tine. SMS.
In afara de faptul ca daca mi-as dori ceva inainte sa mor, ar fi sa se intample lucrul asta, nu mai zic nimic azi, ca sa nu stric gustul. Efectul/senzatia face mai mult decat un expresso super-super-super-super concentrat. Over.

Opaa.. cu cine m-am vazut in trafic, seara ? O cunosti pe Alexandra? I se mai spune si Ada 🙂 Si daca mi-ar fi spus cineva ca la ora X o sa treci pe acolo, nu cred ca as fi putut sa ma potrivesc atat de bine. M-am gandit sa iti fac semn sa tragi pe dreapta dar la cat de „frumos” te-ai uitat .. m-am gandit ca nu ar fi fost o idee prea buna dar nici fara sa dau un semn nu am putut sa stau. Corect, un sms scurt. Cand am ajuns acasa am vrut sa te sun (mai ales ca eram singur) si sa te intreb daca totusi ai vrea sa stam de vorba o vreme. Nu iesit undeva (90% as fi primit refuz); chiar si la poarta la tine ar fi fost ok for me. Pana la urma niste Jack cu cola m-a mai linistit cumva. []

Mda, trebuie sa fac ceva ca sa imi pun ordine in cap pentru ca nu sunt in stare de nimic. Solutia? Cafea + whiskey! La 7h48 merge de minune .. Evident, bullshiting (coffee related).. Si-asa am exagerat ca dracu` de la o vreme cu asta. Eu, care beau un pahar cine stie cand, am terminat deja o sticla si am papat si 1/4 din a doua. Asta, cam de 1 saptamana si putin. Pizda masii, nu stiu ce sa mai fac…..Daca as putea sa stau de vorba cu tine 2 minute pe zi, cred ca as suporta mai usor. Nu mai zic nimic, it’s already hard. Azi as vrea sa trec pe la tine dar ultima oara nu a iesit prea frumos si n-as vrea sa fie iar la fel.[]

Hhhhmmmmmmmmmmm /:) … Daca ti-ai dorit sa lovesti sub centura, ai facut-o. Nu as fi crezut ca ai putea sa mi-o faci, nu pentru ca nu ai fi in stare, de felul tau, ci pentru ca totusi, nu am fost colegi de scoala sa zici ca ne-a vazut cand plecam acasa si atat.. Ce nu poti tu sa accepti, este faptul ca iti inteleg si gandirea si trairile, oricat le-ai nega, dilua sau denatura. Ada, scriam zilele trecute de alchimie. Oare suntem niste teenagers de 16 ani care cred ca tot ce zboara se mananca? Oare chiar nu vedem esenta lucrurilor si nu stim ce sa vedem ? Oare niciunul nu a avut relatii pana acum, ca sa zici ca suntem doi copii prosti care nu stiu pe ce lume traiesc si care nu stiu sa faca diferenta intre „mi se pare” si „asa este!” ? Desi, recunosc, mi-ar fi placut sa fie aceeasi intensitate la tine, ca si la mine, asta nu inseamna ca vorbesc la pereti, nu inseamna ca ce a fost odata s-a sters definitiv, nu inseamna ca nu exista nicio punte intre noi. Aaa… ca tu esti mai rezervata si incerci sa nu lasi focul sa rabufneasca, este partea a doua insa cata vreme o sa poti sa mai tii piept ? Te contrezi cu atata indarjire incat uiti ca exista sinceritate, uiti ca exista suflet, uiti ca exista si viata normala, dincolo de battlefield! Daca nu stii, iti spun eu: prin asta am trecut si eu, atunci cand eram all by myself, cand eu eram si prietenul meu cel mai bun, si parinte, si confident. All in one.

Stii ? Viata nu se rezuma la a fi tot timpul ready to fight, indiferent de cine s-ar apropia de tine, sa fii pregatita sa ii futi una in dinti…

La cata iubire s-a strans pentru tine, crezi ca vreodata as putea gandi sa iti fac rau ? Sa vin la tine sa-ti dau la gioale in loc sa te iau in brate? Come on man… fuck it..! :-j Daca as putea sa te trezesc cu un sarut si sa iti spun ‘Buna dimineata!‘ iar seara, sa te pup de ‘Noapte buna‘, as putea sa spun ca totusi viata are un sens si ca da, merita sa iti croiesti drum.

Gresit, nu am probleme cu capul, asa cum mi-ai spus si astazi /:). Daca ai avea cum sa vezi whole movie de la „since breaking up” pana la „reborn”, ai fi uimita sa vezi ca nu am manacat rahat nici macar o secunda si ca tu ai ramas tatuajul de pe creierul meu si, la fel de bine, daca ‘atunci’ mi-ai fi spus ‘Gabi, in 2-3 ani vin acasa, rezista pana atunci’, astazi nu ar fi avut loc discutiile astea si nici nu ti-as fi scris randurile astea… :-<

De fiecare data imi scoti ochii ca sunt insurat, de parca nu mi-ar fi de ajuns rahatul in sine; mai pui si tu benzina pe foc. Thanks! Casatoria asta a fost facuta mai mult cu cap, si nu pentru ca asa simteam! Asta, ca sa stii de la mine… Trebuia sa ma motivez cumva, sa gasesc un sens in viata, sa nu stau ingropat de amintiri. Da, da… sunt amintirile noastre, nu ale altcuiva. Nu stiu cat crezi tu in sentimentul de iubire, dar mergand pe logica si pe gandirea la rece unde stai bine, spune-mi si mie, cum s-ar ‘traduce’ faptul ca de atata vreme s-a pastrat ? Am gresit atat de mult incat am etalat totul, am fost corect si cinsitit, fara sa tin carti ascunse? Da, asta sunt eu, asta e felul meu si daca pentru asta trebuie sa imi iau suturi in fund, ok, got it. Ti-e greu sa crezi ca poate fi adevarat, ca dupa atata amar de vreme, inca sa fie aceeasi patima? Patima pe care tu crezi ca o poti stinge tinandu-ma la distanta si fizic, si verbal ? In ziua in care o sa reusesti sa stingi un vulcan aruncand galeti de apa, in ziua aia poate o sa se stinga si la mine. Poate. Tu intai arunca apa, stinge-l, si apoi sa te uiti si in mine sa vezi daca mai mocneste sau nu.
Cand vorbeam la telefon astazi, mergand haotic pe strazi prin oras, imi venea sa ma duc sus la Manastire, si sa urlu. De ciuda pentru viata asta, sa refulez, sa scot si ultimul gram de neimpacare adunat in atatia ani … Pana la urma m-am dus acasa si am pus muzica. Metallica, evident. Si mda, m-a mancat in cur. Tot ‘evident’ 🙂

Din playlist, am ales ‘Fade to black’ dupa care a sarit la „My friend of misery”, piesa la care am clacat. 2 guri de Jack si incarcatura dupa discutia de azi au detonat. N-am pland deloc cand a murit tata, dar azi m-a busit instantaneu cand a inceput cu „you still tood there screaming/no one caring about the words you tell/my friend, before your voice is gone/one man’s fun is another’s hell”… Vorba ta, JEEESUSSSS!!… Ca tot le stii piesele, la Enter Sandman, cand a inceput rugaciunea cu ‘now I lay you down to sleep/pray the lord my soul to keep/if I die before awake/pray the lord my soul to take” mi-a luat piuitul.

Asa cum te-am intrebat si azi, de ce te porti cu mine mai urat decat te-ai purta cu un necunoscut ? 😐  Am inteles unde consideri tu ca am gresit si mi-am primit urecheala de cuviinta insa asta crezi ca s-a intamplat din alt motiv decat pentru ca pur si simplu vroiam sa te vad, sa vorbesc cu tine 15-20 mins ? Contrar situatiei, ti-ar placea sa iti doresti sa vina cineva sa stea de vorba cu tine macar 5 minute, dar sa nu vina ? Nici azi, nici maine, nici peste 3 zile, nici peste 1 saptamana sau o luna. Wouldn’t be quite well, right ?  In timp ce iti scriu, mi-au venit in minte versurile de la Holograf – Cat de departe si acelasi lucru te intreb: Cat de departe gandul sa mi-l ascund, ca sa nu-mi aminteasca de tine ?/Cat de adanc sa imi ingrop inima ca sa nu se mai zbata in mine? .. Marea intreaga nu ar putea scufunda toata dragostea asta, stii bine ..

Ada, Cat de departe ?

Foarte, foarte, foarte pasional: Que je t’aime (am pus si varianta cu versuri, ca sa fie mai usor de inteles)

Somehow, te inteleg, oricat de redus as parea in capacitatea de a percepe niste lucruri insa, stiu ca totul este comandat de creier, chiar daca te-ai jura pe orice ca ar fi altfel decat asa. Gresesc mult daca spun ca banuiesc faptul ca iti auto impui sa gandesti as cold as you are able to ? Ca te prefaci ca nu te afecteaza si ca nu se intampla nimic fata de ce ‘a fost’ ? Crezi ca iti pierzi puterile daca te dezbraci de armura atunci cand esti cu mine sau ca ar insemna to be weak(er) ?  8-|

Cand spuneai ca nimic nu e intamplator pe lumea asta, erai constienta si convinsa de multe lucruri, nu ?

Intamplator ne-am cunoscut? – Nu

Intamplator s-a legat o relatie? – Nu

Intamplator pe junior il cheama Alexandru? – Nu

Intamplator aveam furnici pe mine cand te vedeam? – Nu

Intamplator ne-am revazut ? – Nu

Intamplator s-a sters praful de pe „good old times” ? – Nu

Intamplator ne-am simtit super bine in cele cateva ore cat am reusit sa furam ? – Nu

Intamplatoare sunt niste sentimente reciproce ? – Nu

Intamplator duci lupta asta intre tine Ada, care renegi niste aspecte, as human being vs  Ada care aduce a Xena, printesa razboinica? – NU

Intamplator I really do care about you ? – Nu

Intamplator si insensibil am spus ‘Prezent’ cand m-ai cautat ? Nu (evident!) *

Mai vrei intrebari „intamplatoare” la care raspunsul este NU ?

Nu, ok! Great.

* – crezi ca daca intr-adevar nu ai fi insemnat decat o „fosta relatie” sau nu ai mai fi fost Ada, ci o oarecare Alexandra care m-a salutat, (repet) crezi ca as fi avut motiv sa raspund activ, cu atat mai mult cu cat nu am avut contact fizic pana luna trecuta ?

Am lasat cumva impresia ca nu as avea o viata sociala si as fi un singuratic de 35 de ani care se bucura la o privire aruncata din mers de vecina de peste drum ? Cred ca nu si, pana la urma, nici nu cersesc ceva. M-am gandit de cateva ori la ce mi-ai spus ca te-ar fi deranjat la mine, legat de vizita de atunci si o singura intrebare apare mereu: „Ce e atat de odios sa simt nevoia sa te vad ?!” Daca era vorba de o aventura de o noapte cu cineva pe care abea am cunoscut, poate da, ziceai ca pizda masii, ce treaba are sula cu prefectura? Dar asa, ce motiv ar fi sa para atat de fucking weird ?? Intelege ca nu se pune problema de tras la raspundere (cum iti place tie sa crezi) ci efectiv nu imi era indiferent ce se intampla, vroiam sa stiu daca cumva am gresit cu ceva desi imi place sa cred ca am fost destul de gentleman in seara aia si am incercat sa imi inhib orice pornire, orice reactie firesca ce mi-ar fi venit, tocmai ca sa nu stric ceva frumos. Sa-ti dea Dzeu cate 10 ani de viata in plus pentru fiecare data cand mi-a venit sa te iau in brate, sa te pup, sau sa strig „O AM PE ADA IN BRATEEE!”

Ar fi fost ‘too rude’, isn’t it ? 😕 Daca da, de-asta mi-a fost si teama. Daca nu, well … silly me; trebuia sa fac ce imi dicteaza inima, si nu capul dar important este ca nu am stricat nimic sau nu am dat motiv sa se taie filmul.

Chiar daca au trecut ani buni de cand s-a rupt legatura, tu crezi ca un remake la cutting it off  ar fi suportabil ? Huh ? S-a intrerupt ceva odata; a fost de-ajuns si prea de-ajuns! N-ai fost langa mine sa stii cum mi-a fost ca sa poti intelege…. Si nu, nu am nevoie sa se repete!   Eh, got the point now ?

Multumesc Ada (once again) pentru zilele pline de culoare pe care le-ai adus intr-o existenta desenata in nunate de gri, unde nici albul nu e alb, ci un gri foarte deschis, o existenta unde m-am inchis si gasit scapare in munca, existenta insipida, rutinata si fara noima. Tinand cont ca se intampla atat de rar (every tenth years) sper sa mai prind si urmatorul anotimp. Sper.

Ca tot sunt la momentul in care iti spun cam tot ce am pe suflet, iti mai spun una:  la putina vreme dupa ce ai facut cununia civila, am aflat si eu de treaba asta. A fost ca un dus scotian: una calda si una rece.  Rece pentru ca m-a durut si calda pentru ca insemna ca o sa ramai acasa si aveam sanse sa te vad din cand in cand 🙂

Nu stiu daca am mai adus vorba dar, doamne .. use your full imagination si incearca sa iti dai seama cum a fost sa te vad flesh and bones dupa cativa ani, cand am venit prima data la restaurant (2008 sau 2009). In ziua aia, sa-mi fi spus cineva „Bai Gabi, vezi ca azi o vezi pe Ada” cred ca l-as fi scuipat direct sau i-as fi insurubat un spit in fund, ca sa nu mai faca misto de mine.  Cred ca poti sa iti dai seama ca numai bun de treaba nu eram atunci si ca numai la tine imi statea gandul, desi nu imi aduc aminte sa fi schitat ceva, un gest, o privire fixa…

Ooooff … cate ar mai fi de spus, cred ca as fi in stare sa trancan zile in sir,  sa adorm, si sa ma trezesc ca sa povestesc iar…

Daca stau sa iau versuri din cantece, ai fi impresionata sa vezi cate se potrivesc cu realitatea. Nu stiu daca ti-ar placea, dar sa asculti Faudel – Tellment je t’aime (tellment je t’aime, je pense a toi/tellment je t’aime,  je reve de toi/tellment je t’aime passionement..)

Tot el are o melodie > Je n’ai que mon coeur (Je n’ai rien d’autre a t’apporter/que mes yeux pour t’admirer/et mon corps pour te protéger) sau Cours [Run!](Cours, le temps sur terre est trop court/Cours, vie l’envie, au jour le jour/De joies en joies, de jours en jours/Attrape le bonheur en court/Passes la peine et la haine/Cours trouver ou tes reves nous menent/Cours apres ce que tu crois/Les envies n’attendent pas et l’on ne vie qu’une fois). Ma rog, nu mai continui si nici nu iti fac translate la ele pentru ca intelegi destul de bine. Eh, si daca nu, intrebi. Pe aceeasi tema, ceva mai aproape de UK (…can you feel the love between us/can you feel it growing in the garden of our dreams..)

Deja cred ca te-ai plictisit citind toate astea, randuri care au fost scrise sub forma unei traduceri a ceea ce simt, ce gandesc, ce-am trait vis-a-vis de tine, de noi. Nu trebuie sa fii de acord, nu trebuie sa (ma) judeci; important este sa iti faci o idee cat mai reala si corecta, ca sa realizezi si tu ca nu a fost nicio nesimtire sau exagerare din partea mea nici cand am venit la local, nici cand ti-am dat mesaje sau cand te-am intrebat daca esti ok, ca nu te-am sufocat deloc si ca este mare pacat sa ma judeci in felul in care ai facut-o azi. Sa arunci cu noroi pe o camasa alba, doar pentru ca ti se pare tie ca e prea alba ca sa fie adevarata sau pentru ca ti-e teama ca ti se potriveste sau iti sta bine, nu stiu daca este o alegere nici inspirata, nici fair enough. Te gandesti ca poti sa o speli later? Well … it’s possible but it will never be as white as before.

Pentru viitor, indeferent ca ma consideri ‘cunoscut’, ‘amic’, ‘prieten’,’unul oarecare depe drum’,  ‘boyfriend’, ‘enemy’, ‘lover’, ‘looser’ sau ‘whatever’, tine minte : I’d never stop loving you (chiar daca in tacere si la diverse intensitati) si oricat ai incerca sa ma jignesti/ranesti sau sa ma tii la distanta, nu ai cum sa stergi ce a fost. As fi de acord sa mi se ia din viata atatea zile cate as sta cu tine.

Overall, nu te imping de la spate cu nimic, nu vreau sa te sufoc, nu vreau sa te mai vad gata de lupta impotriva mea, nu cred ca ti-am gresit cu ceva, nu imi doresc decat sa pastram (cel putin) o relatie care sa te faca sa simti ca traiesti, mi-ar placea daca totusi n-as mai fi considerat unul din gloata – dintre cei multi care au un interes sa se bage in seama, daca nu cer prea mult as aprecia daca mi-ai spune ce ai pe suflet in loc sa ma lasi sa presupun, sa intelegi ca daca sunt mai patimas in a iubi nu inseamna si ca am probleme cu capul. Nu e frumos sa arati coltii .. when I’m  trying to caress you just because you think I’ll gonna hurt you somehow. Sa faci rau sau sa te porti urat, este la indemana oricui insa nu oricine este capabil sa aprecieze o vorba buna, sa intoarca un zambet sau sa raspunda la o mana intinsa.

Chiar daca nu este ceea ce vreau, chiar daca nu imi convine deloc, am sa incerc sa:

– nu te mai caut pana nu dai un semn

– (sa) nu mai dau SMS

– (sa) nu ma gandesc atat de des la tine

– (sa) nu cred ca mai pot fi  zile colorate in loc de black/gray/white, prea devreme

– (sa) ma mint si eu ca nu e nimic cu adevarat si ca poate au fost lucruri pur ‘intamplatoare’

– (sa) neg orice sentiment catre tine, dincolo de ‘common acquaintance’

– (sa) … nu mai stiu .. pana mea … ce vrei tu..

Mda, la ora asta (02h06 AM) nu cred ca mai judec foarte clar (de parca in ultima vreme ar fi fost altfel) dar e un amestec … like a huricane with a bit of sorrow, sadness, joy, adrenaline, lust, unfulfill & melancholy..

Una peste alta, I’m switching on ‘stand by/hibernate’ pana te dumiresti de mai multe, si dai un semn.

PS: poate intr-o buna zi o sa iti mai spun si altele.

PPS: Merci pentru rabdarea de a citi tot ce am avut de spus aici, acum si in ziua in care o sa te gandesti la mine sau o sa iti aduci aminte ca exist, let me know.  (Taking your hand and kiss it)

Experthost.ro

Prezenți pe piața de servicii web sub acest nume, din 2006, am încercat să găsim soluția optimă, ca echilibru între servicii de calitate si prețuri cât mai mici posibile. Încercăm să fim cât mai aproape de perfecțiune și să păstrăm o relație frumoasă atât cu clienții cât și cu partenerii însă acest lucru nu prespune concesiuni numai din partea noastră.